Categorii
Sfaturi pentru gravide

Am născut pe timp de pandemie. Iată ce am învățat pe timpul sarcinii

Life Solutions, care a adus în România cea mai experimentată și acrediată bancă de celule stem din Germania, a stat de vorbă cu jurnalista Gloria Sauciuc, care a povestit despre experiența de a fi însărcinată într-o perioadă de criză sanitară globală. Jurnalista, aflată în luna a șasea când starea de urgență provocată de coronavirus a pus stăpânire și pe România, a povestit cum a trecut peste această perioadă.

Să devin mămică a fost marele meu vis din ultimii ani. Împreună cu soțul meu, cumpăram lună de lună teste de sarcină, pentru a vedea dacă speranțele noastre prind contur. Abia la 39 de ani, când nu mai credeam că asta va mai fi posibil, am aflat că sunt însărcinată. Sarcina a decurs bine, dar emoțiile au fost covârșitoare. Așteptam cu înfrigurare fiecare nouă ecografie pentru a vedea dacă sarcina evoluează bine. Totul a decurs în cele mai bune condiții. Vizitele regulate la medic, ecografiile, analizele, ba chiar cerusem și a doua opinie ca să fiu sigură că sarcina evoluează perfect. Ce liniștitor este să ai libertatea să faci toate lucrurile acestea! Asta până în data de 16 martie, când – odată cu declararea stării de urgență provocată de pandemia de coronavirus – toate aceste libertăți (de a beneficia de consiliere medicală, de analize și tratamente) începeau să fie îngrădite. La doar câteva zile după ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii declarase pandemie de coronavirus, în România orice ieșire din casă trebuia făcută cu „bilet de voie”. S-au aglomerat apoi evenimente alarmiste. Clinica privată unde urmăream sarcina a raportat un caz de COVID-19. Sediul a fost închis o perioadă. Apoi, laboratorul din cartier unde ajungeam ușor pentru analize a început să testeze anticorpii specifici produși de organismul uman la contactul cu noul coronavirus, iar câteva sedii ale aceleiași rețele de laboratoare a început să testeze pacienți suspecți, implementând tehnica Real Time PCR. Nu mă mai simțeam în siguranță să îmi fac anlizele în aceste sedii. Păreau locul „ideal” de contaminare. Acest lucru a dus și la depistarea foarte târzie a diabetului gestațional de care sufeream. După care, spitalul de stat unde doream să nasc a fost declarat „spital COVID”, deschis – așadar – doar gravidelor contaminate. Trebuia deci să caut urgent o altă echipă de medici cu care să nasc. Din fericire, după câteva zile guvernanții au revenit asupra deciziei și am putut să nasc la maternitatea dorită – Filantropia.

În perioada sarcinii am avut de luptat preponderent cu starea de grijă. Aceasta a devenit frică, apoi paralizantă anxietate odată cu instalarea stării de urgență. Nu am mai ieșit din casă. Însă îmi provocau un uriaș disconfort psihic ieșirile soțului din casă. Scenarii catastrofice îmi treceau prin minte. În mare parte justificate prin faptul că eram – ca gravidă – în grupa de risc în fața acestui virus. În astfel de situații soluția poate veni din practicarea meditației, tehnicilor de relaxare, rugăciunii, psihoterapiei și acceptării că sunt lucruri pe lumea asta pe care nu le putem controla. Le-am încercat pe toate. Așa am câștigat liniștea de care aveam nevoie pentru a duce sarcina la bun sfârșit.

În spital nu am avut voie cu însoțitor, iar soțul și-a văzut fetița abia după patru zile de la naștere, când ne-am externat. Dar important este că am născut cu bine o fetiță drăgălașă și mâncăcioasă.

M-a amuzat replica unei asistente – „mai încet, că te-ai născut pe timpul pandemiei, nu a foametei!”