A aduce pe lume un copil poate fi, simultan, cel mai frumos și înspăimântător lucru care se întâmplă unei femei. A fi complet răspunzător de viața și bunăstarea unei ființe noi, mici și vulnerabile este – cu siguranță – copleșitor. Life Solutions, singura firmă din România afiliată Vita34 – una dintre cele mai cunoscute bănci de celule stem din Europa, ce deține aproape jumătate din mostrele aflate pe piața din Europa – atrage atenția asupra fricilor comune proaspetelor mămici.
Bineînţeles că, dincolo de citirea acestor rânduri, e bine să vorbiţi cu alte mame şi să aflaţi că şi ele trec prin aceleaşi greutăţi. Veţi descoperi că nu sunteţi singura care experimentează emoții dintre cele mai puternice, copleșitoare. Totodată, nu uitaţi niciodată că micuţul dumneavoastră este unic şi că unele soluții nu sunt general valabile.
Iată cele mai comune frici:
Nu vine laptele!
Unele femei care au născut prin cezariană vor avea de așteptat câteva zile până se declanșează lactația. Totodată, nu este o regulă ca la nașterea naturală laptele să vină mai ușor decât la cezariană. Sunt zile de mare stres pentru unele dintre proaspetele mămici, speriate de posibilitatea de a nu avea lapte. Stimulați sânii punând copilul la piept sau cu o pompă electrică. Nu intrați în panică, veți reuși până la urmă!
Strabismul nou-născutului
Strabismul sau lipsa de paralelism a ochilor este una dintre problemele oftalmologice comune, ce afectează aproximativ 4% dintre copiii cu vârstă cuprinsă între zero și șase ani. La bebeluș există o perioadă de instabilitatate fiziologică în care ochii prezintă aceste deviații, speriind proaspăta mămică. După vârsta de 6 luni acestea dispar, din fericire, lăsând loc unei poziții stabile și paralele a ochilor.
Frica de greșeală
Câștigarea de experiență în creșterea copilului înseamnă jonglarea între încercare și eroare. Bineînțeles, erorile nu trebuie să fie grave, de aceea e important să vă documentați, să țineți legătura cu un neonatolog – în primele două luni de viață ale copilului, apoi cu un pediatru. Discuțiile cu alte mămici, sau apelarea la experiența bunicilor pot fi salutare.
Teama că nu te conectezi cu bebelușul
Proaspetele mămici pot simți că nu reușesc să „comunice din priviri” cu micuțul lor. Însă ceea ce trebuie să știe fiecare mamă este că micuțul are nevoie de ea și numai de ea. Sunteți singura care știe cel mai bine ce are nevoie copilul dumneavoastră. Aveți răbdare! Micuțul de dumneavoastră are nevoie pentru a-i încuraja fiecare pas în această viaţă.
Culpabilizarea
Când bebelușul se trezește la miezul nopţii şi începe să plângă dintr-un motiv necunoscut și nu se linişteşte nici dacă îl luaţi în braţe, poate vă vine să țipați la el pentru a-l calma. „Mulţi părinţi se simt deseori vinovaţi de a avea astfel de sentimente”, atrage atenția psihologul Ana Savin. Dar sentimentul culpabilităţii nu favorizează exercitarea meseriei de părine. Tot timpul trebuie să ne gândim că facem ceea ce este mai bine pentru copilul nostru și să avem răbdare. Nimeni nu vă poate, în fond, bănui de rea-voință. Cu atât mai puțin dumneavoastră.
Răspunderea pentru o ființă nouă
Nu aţi avut niciodată o responsabilitate atât de mare. Marea majoritate a mamelor sunt îngrozite în momentul în care îşi dau seama că pentru prima oară în viaţa lor sunt pe de-a întregul responsabile de viaţa unei fiinţe. În faţa acestei responsabilităţi, cu care se regăsesc investite atât de brutal, numeroase mame devin anxioase. Discutați cu o persoană de încredere dacă simțiți că lucrurile scapă de sub control.
Bebelușul regurgitează
În primele săptămâni de viaţă, regurgitările se manifestă la aproape 85% dintre sugari. Bineînțeles, mămicile pot deveni copleșite de acest fenomen. Dar e bine să știe că la vârsta de 3-4 luni regurgitările devin mai rare şi aproape totalmente dispar fără tratament, atunci când copilul împlineşte 8-10 luni.
„Fiecare eveniment capătă valori disproporţionate. O tânără mamă este specialistă în a vedea probleme peste tot. Ea crede că totul pleacă de la ceea ce consideră ca norme de alimentaţie şi de somn şi sunt semnele unei boli grave. De aceea numeroase mame tinere sunt tentate să-l streseze cu telefoanele pe medicul pediatru”, notează psihologul Ana Savin în cartea sa, „Totul se întâmplă înainte de şase ani”.
Teama că – pur și simplu – nu faceți față
Este bine să luaţi un ajutor, o persoană din familie, în primele săptămâni după întoarcerea de lamaternitate, ca să nu simțiți pe umerii dumneavoastră întreaga povară a creșterii unui copil. „Dar, chiar în acest caz, va trebui să vă asumaţi în întregime responsabilitatea psihologică a copilului dumneavoastră. Fiecare tânără mamă trebuie să treacă acest “botez al focului” în primele luni de viaţă a copilului. Nimeni nu poate să o facă in locul său”, mai notează psihologul Ana Savin în cartea sa, „Totul se întâmplă înainte de şase ani”.
Nu pot alăpta natural
Nu există nici o constatare stiinţifică asupra faptului că alăptatul natural ar fi mai benefic pentru copil decât laptele praf, atât pe plan fizic cât şi pe plan psihologic, scrie psihologul Ana Savin în cartea sa. Dvs. vă revine sarcina de a alege ce metodă preferaţi. „Dacă v-aţi decis să folosiţi biberonul, aveţi grjă să ţineţi copilul lângă dumneavoastră, şi să îl alintaţi la fel ca şi cum l-aţi alăpta la sân”, recomandă psihologul.
Frica de a face din copil un răsfățat
Lăsaţi instinctul să lucreze atunci când aveţi poftă să mângâiaţi copilul, să-l legănaţi, să-i cântaţi şi să vă jucaţi cu el. Luaţi-l în braţe, sărutaţi-l. Nu vă fie teamă că îl veţi răsfăţa deoarece acesta este un mod prin care el îşi dă seama că este iubit. Până la vârsta de 2 ani, copilul nu poate comunica decât prin plân că dorește ceva anume, așa încât a-i potoli plânsul nu este un răsfăț, ci o cale de a răspunde nevoilor lui. Dacă la 4-5 ani un copil se poartă ca la 2 ani, atunci abia se poate vorbi de răsfăț.